Atunci când uită de Gigi Becali și de toți bufonii din liga lui Mitică, atunci când nu caută doar SENZAȚIONAL-ul, INCREDIBIL-ul și toate celelalte superlative atribuite unor articole care n-ar merita nici măcar locul pe prima pagina, GSP își aduce aminte că are câțiva jurnaliști în stare să trezească emoții în sufletul cititorilor. Și apar articole ca acesta, articol care a reușit să-mi taie cheful de viață chiar și la atâția ani după. Articol care mi-a readus aminte de Urs Meier și de împătimirea cu care am protestat la adresa lui.

Țin minte că am căzut în genunchi la finalul meciului și că n-am mai avut puterea să ma uit la fotbal timp de aproape o lună de zile. Ne-am jucat cu ocaziile și am pierdut pe mâna noastră, dar totuși n-am putut să fiu supărat pe jucători. Totuși, acum, la atâția ani după, uitându-mă în spate, parcă simt că la meciul ăla s-a rupt ceva în mine. Inconștient, o parte din mine n-a mai vrut să vibreze la fel când urmăream un meci. A fost momentul când am început să văd altfel ce se întâmpla în liga lui Mitică, parcă îmi trăsese cineva voalul de pe ochi. Atunci când sufletul nu mai simte, creierul începe să gândească.

Poate a fost mai bine că s-a întâmplat așa. Dar totuși, când revăd rezumatul de mai sus, nu pot să nu mă întreb ce-ar fi fost dacă…

 

Comentează

 

Adresa ta de email nu va fi publicată.